Colectarea sevei de mesteacan

S-au scris despre asta carti intregi. Au scris savanti, incepand de la compozitia sevei si doctori pana la ce afectiuni ajuta ea. Plus sute daca nu chiar mii de oameni care au postat si filme. Iaca pun si eu cateva poze, cu explicatiile de rigoare. Desigur, exista multe alte metode practice si mai simple, si mai complicate, multe alte "dispozitive", recipienti, etc.

 As vrea sa insist aici si pe grija fata de copac si pe inchiderea gaurii. 

Am descris mesteacanul in postarea anterioara.

Am iesit la seva intr-o zi insorita, dar racoroasa de primavara. Evident, prima operatie a fost aceea de a gauri copacul. Am vazut ca prin finlanda (unde este declarat copac national) se dau si gauri de 3-4 cm diametru. Eu m-am limitat la 22 mm (si 10 mm cu alte ocazii). Folosesc o coarba simpla, de mana, pentru ca nu imi place sa car si nici sa fac galagie. Gauresc cam 3 cm:

Apoi, am curatat gaura cu o crenguta de rumegusul ud deja si am batut cu ciocanul, usurel, un cep pregatit de acasa, tot din lemn de mesteacan. Mai mare in diametru decat gaura, conic la un capat, gaurit si cu mic sant pentru agatarea sticlei.

Si sticla era pregatita de dinainte, ca sa nu curga multa seva pe jos, pentru ca in 3-4 secunde, seva curge deja efectiv. Un simplu pet, gaurit in partea se sus si lateral, pe care l-am agatat insasi cu gaura, in santul cepului. Sunt si alte metode, pe care le arat mai jos. Faceti exceptie ca unele sunt in carpen.

 Si seva curge:

Acum urmeaza 2-3 operatiuni importante. Acum este vremea lor, chiar daca voi reveni mult mai tarziu pentru colectare. Cand revin, dopurile si rasina de izolare trebuie sa fie gata. In caz ca sticla e plina, sa nu pierd vremea cu adunarea/confectionarea lor, iar seva sa curga aiurea. Am insa mereu grija sa apreciez cam in cat timp se va umple sticla, in functie de debit si revin inainte, pentru ca seva risipita nu imi foloseste nici mie si mai grav, nici copacului. Asadar, caut crengi uscate de mesteacan, cam de 2 ori diametrul gaurii. Am grija sa nu fie putred. Majoritatea sunt, pentru ca avand coaja impermeabila, lemnul nu se usuca ci putrezeste direct. Apoi le tai cam la 10-12 cm lungime, pentru a face dopul cu care voi astupa gaura:

Dupa aceea il ascut la un capat, conic, astfel incat sa intre in gaura. Operatia e importanta, pentru ca dopul trebuie sa etanseze foarte bine. Asa ca trebuie cioplit/acutit ca un trunchi de con, cat mai rotund cu putinta si cat mai neted. Unghiul de inclinare iar trebuie sa fie potrivit. Daca e prea ascutit, varful va ajunge in fundul gaurii si nu va putea fi batut  suficient sa etaseze. Daca e prea mare nu se va putea intepeni in gaura.

Apoi adun rasina de brad/molid. Cat de cat curata, fara coaja.

Intre timp, recipientii mici s-au si umplut. 

Ii dau jos si imediat scot cepul batandu-l usor cu ciocanul din mai multe parti. Seva o voi goli mai tarziu in sticla mare. Bat imediat dopul facut in gaura, pentru a nu irosi seva. Verific sa etanseze bine.

Apoi tai cu fierastraul la 2-3 mm de trunchi si la urma mai bat dopul ramas cu ciocanul.

La urma izolez peste tot dopul cu rasina. Imping si cu degetele si am grija sa astup bine, pentru ca seva se va scurge si prin lemn, prin capilaritatile sale. Izolarea e imporatanta nu numai pentru a opri seva, ci si pentru a impiedica diferite bacterii sa patrunda in organismul copacului.

Apoi desert seva in sticla mare. Acasa o voi filtra, pentru ca inevitabil are mizerii in ea, inclusiv muste daca nu am acoperit cu tifon sau nylon. Am grija de asemenea ca in functie de marimea copacului sa nu adun mai mult de 400-1000 ml.

vedeti si http://miculmester.blogspot.com/search/label/mesteacanul%20argintiu

Mesteacanul

Cel putin mesteacanul argintiu este inconfundabil. Are acea coja alba, stralucitoare si fina (pe suprafetele unde e intreaga, nedescuamara si necrapata). Cu cat inainteaza in varsta cu atat coaja, mai ales in partea de jos este mai crapata, mai brazdata. Coaja mesteacanului este impermeabila. De aceea crengile cazute nu prea se ususca ci putrezesc direct in coaja. Cea alba, superficiala si subtire se poate folosi si ca hartie de scris. Fiind usor inflamabila se foloseste la aprinderea focului, chiar si umeda fiind. Prezinta niste mici crapaturi, care arata ca niste liniute orizontale. Mi-e destul de greu sa o descriu, asa ca pun pozele: 

Cu toate acestea, exista un copac cu care poate fi foarte foarte usor de confundat de la distanta. In ca nu stiu ce este, dar o sa aflu cu siguranta. Oricum, la o privire mai atenta se poate observa ca nu este mesteacan argintiu. In poza de mai jos avem un singur mesteacan, cel marcat cu rosu:

Fagul

Fagul este usor de gasit. Sunt paduri intregi de fagi, dar si in amestec. Este un arbore cu lemn tare si dens. Coaja este gri-cenusiu, neteda...de culoarea otelului zic eu. Creste inalt si drept, ajungand la grosimi considerabile. Fagul face jirul, ala de le place mistretilor. Este un fruct micut si lunguiet, avand 3 laturi si 3 muchii si creste intr-o coaja cu niste peri lugi si frosi, ca niste mici spini. Avand in vedere anotimpul, nu am decat niste frunze uscate si coaja desfacuta a jirului.

Carpenul

Coaja gri deschisa, as putea spune neteda, insa pe masura ce copacul creste apar fisuri neregulate, insa  nesemnificative. Mai bine zis arata ca si cum coaja s-ar descuama pe alocuri. Tot pe alocuri apar niste vergeturi maronii, care se vad bine in pozele de mai jos. Cand nu are frunze, este usor de recunoscut dupa faptul ca sectiunea tulpinii sale nu este (aproape) rotunda ca la majoritatea arborilor, ci prezinta anumite neregularitati. Ca si cum imediat sub coaja ar fi niste serpi de diferite grosimi. La cei mai in varsta, aceste neregularitati apar mai mari si mai pronuntate, sectiunea fiind "in stea".

Stejarul

Fara indoiala ca atunci cand apar, voi pune poze si cu frunza de stejar si cu ghinda lui. Poate si cu mugurii. Coaja stejatului insa este inconfundabila. Aspra si adanc brazdata, da impresia robustete, putere, trainicie. Pun mai jos si 2 detalii.

Lemnul e dur si se aschiaza greu, nu crapa pe fibra.

Copacii

Daca e ceva la ce nu ma pricep, in afara de cantat, apoi aia e botanica. Mai stiu aia din clasa a …nici nu mai stiu care, cu radacina, tulpina, frunze, flori, peduncul, stamina si pistil. Stiu care e garoafa, trandafirul si laleaua…parca si pruna, nuca si pepenele… si cam atat.

Apoi veni o zi in care am dat de www.miculmester.blogspot.com, care mi-a trezit interesul pentru arbori. Imi placeau si inainte, le-am dedicat si poezii, insa toti erau “copaci” si atat. Dar cum in bushcraft cunoasterea arborilor si a plantelor in general este o chestiune esentiala, am dorit sa aprofundez putin. Mai ales ca statea seva sa porneasca si voiam neaparat s-o gust. Asa ca am inceput sa caut pe internet  ceva ghiduri practice pentru determinarea speciilor de arbori. N-am gasit. M-am dus prin librarii reale si virtuale, unde am gasit intr-adevar o carte bunicica (Enciclopedie Completa Ilustrata – Arborii), dar cu dezavantaje evidente pentru scopul meu: e mare si grea, improprie de purtat; are un fel de desene (dealtfel bune dar micute), nu poze; trateaza identificarea dpdv stiintific, adica dupa frunze si muguri in general.

Apoi, am pus si eu o intrebare la specialisti. Nu va spun ce complicata e teoria…cu toate m-au lamurit, numai cu identificarea nu. In cele din urma am gasit ca la oarecare facultate de silvicultura ar exista o lucrare numita Dendrologie, da’ s-avem parol, e numai pentru uzul studentilor. Si numa pentru atata parca nu m-as inscrie la alta facultate. Asa ca am luat decizia sa identific arborii cu prieteni, cunostinte, rude si vecini, sa le fac poze si sa le pun aici. O identificare simpla, rudimetara, sper folositoare, practica. Mai ales ca iarna, foioasele nu au frunze. Asa ca ramane forma generala, particularitatile si scoarta.

Postarea va fi completata periodic, pe masura ce reusesc sa completez colectia de poze. Nu va fi nimic pretentios. Doar ce cred eu ca e esential in identificare, scris "pe limba mea".

Cine ne place?

Bear Grylls, Ray Mears, Cody Lundin, Dave Cantebury sau Les Stroud. Pe altii pe care i-am mai vazut ii ignor deocamdata.

Nu sunt naiv! Cred ca imi dau seama cat e show TV si publicitate. Cu toate astea lansez provocarea pentru ca sunt curios care sunt preferintele voastre. Pe de alta parte, stiu si faptul ca oamenii fac lucruri usor diferite. O sa detaliez si preferintele mele.

De departe, pe locul 1 e Ray Mears. El face bushcraft, asa cum am explicat eu intr-un blog anterior. Are, cel putin asa pare, cunostinte temeinice, personale, imbogatite cu cele culese pe drum de la nativi. Face de ani buni aceasta treaba, a scris si ceva carti. Nu prea imi plac mie englezii, insa el are un calm aparte, iar cand face ceva se vede ca se pricepe, are manualitate si experienta. Nu scoate in fata propria sa persoana si mi se pare ca e un bun pedagog. El poate trai asa.

Ei, de aici e mai greu. Fiecare are lucruri care imi plac si care nu.

As zice pe 2 Cody Lundin. Nu pentru excentricitatea de a umbla descult de 20 de ani, ci de asemenea pentru cunostintele lui si pentru filozofia sa: aceea de intelege natura pentru a o putea folosi pentru a supravietui si in acelasi timp fara a o distruge. Cum era de asteptat, conceptia nativilor americani. El se simte aproape de natura si traieste efectiv in mijlocul ei.

Ar fi pe 3 Bear Grylls. Desigur, el e mai tinerel, arata bine, face show. Mai face dupa parerea mea foarte multe lucruri total contraindicate intr-o situatie de supravietuire. Poate alta data vorbim si de asta. Isi permite insa sa le faca. Fie ca are sau nu echipa in spate si regizeaza sau nu situatiile, nu multi ar putea face ce face el. Are un background solid: alpinism si catarare, trupe speciale. E puternic, are un stomac de invidiat, psihic bun. Bun sistem imunitar si foarte buna rezistenta fizica.Endurance, cum spun ei. Ca sa zic asa, el este tipul ideal pentru a supravietui, avand multe calitati. Desi se pot invata multe din emisiunile lui, eu sunt selectiv si nu le inghit pe toate. Situatiile de supravieture intervin de cele mai multe ori cand nu te astepti, cand nu esti pregatit. Si multi oameni sunt suferinzi, raniti, etc... El fuge ca sa scape.

Ar urma pe 4 Les Stroud. Si pe el il ajuta robustetea si rezistenta corpului. Din ce am vazut eu are mai putin succes cu actiunile sale. Dar asta e mai degraba spre bine, pentru ca reprezinta realitatea nemasluita. Si mai are un mare plus fata de ceilalti: factorul psihic,pentru ca el e mereu singur, fara echipa de filmare. El rezista cele 7 zile.

Si pe 5 in pun pe Dave Cantebury. Omul stie o multime de chestii folositoare. E bun, zic eu. L-am urmari la el pe site si am invatat chestii foarte folositoare, mai ales in materie de arcuri. Insa are mentalitatea aia de redneck... care mie imi cam displace. El zice ca trebuie sa te lupti cu natura si sa o invingi ca sa supravietuiesti.

Sa nu fiu gresti inteles: eu nu ii critic. Ii apreciez si ii respect pe toti. Chiar si pe cei mult mai putini potenti decat ei. Am expus doar ordinea preferintelor mele.

Voi ce ziceti?