My kit

Nu e nici pe departe acel "ultimate kit" care are de toate si e bun la orice, iar pe deasupra e si mic si usor. E doar o mica trusa pe care o iau oriunde in natura si al carei continut a fost stabilit in urma experientelor live si nu youtube.

.

 Asa cum se vede, este compusa din cutitul cu lama Mora carbo de 110 (maner din mesteacan si corn de cerb facut de mine si teaca de piele, idem) si un "borcanel" etans, gen pet, cam de 400 ml. Au fost ceva tomate in el initial si se gaseste aproape la orice magazin. Am aleso pentru ca este potrivit ca marime, are gura larga, e usor si etans. Voi detalia continutul, pe categorii de utilitate:

Sursele de foc: bricheta, bara de magneziu si o lupa. Stiti la ce foloseste fiecare.

Materialele de combustie se compun din: 

- vata (sau tamopn de demachiat). Pastrate uscat se aprind foarte usor de la bara de magneziu. Sunt utile si in caz de ranire.

- ziar sau orice hartie care arde usor, asigurand urmatorul nivel al arderii, fiindca vata se aprinde usor, dar si arde repede, fara sa asigure energia necesara aprinderii lemnelor;

- lemn de balsa (usor si usor inflamabil) si lemn de brad, pentru urmatorul nivel inaintea celor gasite in natura. In aceste 3 trepte am reusit sa aprind si lemne scoase de sub zapada, primavara, cand totul era ud;

- 1-2 bucati de camera de bicileta, care arde chiar si uda fiind.

Urmeaza materialelel de legat. Sfori, cat mai multe, de diferite grosimi. Le prefer pe cele care se desfac si in fire mai subtiri si pe cele rezistente. Ideala e sfoara militara mai veche...nu stiu daca se mai foloseste acum in armata, insa e excelenta. Mai am si un colier de plastic. Am 4-5 ghemuri de sfoara pentru ca mereu am constatat ca atunci cand ai reala nevoie, niciodata nu e suficienta. In plus, infasurat pe cutie am si niste banda izolir, din cea noua, lucioasa pe o parte. In mod surprinzator, a folosit mai mult ca loucoplast decat pentru legaturi.

Medicamentele. Cutiuta contine 10-15 pastile de purificat apa 1/1l. Apoi, cate 2-3 pastile din fiecare, de uz general: un antibiotic cu spectru larg, algocalmin, aspirina, nurofen. O fiola de a algocalmin. Furazolidon 7-8 pastile, pentru ca diareea  poate fi periculoasa si spre deosebire de o raceala sau o afectiune oarecum obisnuita, te poate scoate foarte repede si grav din forma si te imobilizeaza. De asemenea, grabeste deshidratarea. Apoi, in functie de necesitatile fiecaruia in completare. Eu am ulcoran, debridat, calciu lactic, triferment, biotics si  dicarbocalm pentru stomac. Paracetamol sinus, iar pliculetele cu OKI sunt pentru durere. Sufar cu lombosciatica si astea sunt destul de eficiente in caz de nevoie. 1-2 pastile pentru dureri de gat, pt. ca asta iar e o afectiune mai veche a mea. Continutul acestei mici cutii trebuie adaptat in functie de nevoile ficaruia si nu inghesuite in ea medicamente aiurea.

O mica trusa de pescuit, continand 3 carlige de diferita marimi, cateva bucatele de plumb si ceva nylon. Nu prea mult, doar cat sa leg carligele, pentru ca am ata subtire si rezistenta.

Aceasta trusa mica si compacta imi asigura aproape toate nevoile urgente. E un mic survival kit si nu unul de bushcraft, evident. In locurile mai periculoase, unde este posibil sa pierd rucsacul, prefer sa tin borcanul intr-o husa, pe curea. Astfel, va fi mereu cum ine. Desigur, ar mai fi loc si de altele in ea, sau s-ar mai utea scoate cate ceva. De exemplu am un amic care in viata lui nu a avit macar o raceala sau o durere de dinti. El ar avea degeaba medicamante, pt ca si asa nu le deosebeste utilitatea. 

Cel mai important lucru legat de aceste truse, pe care trebuie sa-l retineti cu valoare e principiu, nu este nici pe departe continutul lor, ci faptul ca ea trebuie adaptata astfel in cat in caz de urgenta, sa acopere pentru 2-3 zile necesitatile voastre. Si de aici deriva inca ceva: anume ca nu exista o trusa unica, buna la toate si pentru toti. E doar un strict necesar personalizat.

Colectarea sevei de mesteacan

S-au scris despre asta carti intregi. Au scris savanti, incepand de la compozitia sevei si doctori pana la ce afectiuni ajuta ea. Plus sute daca nu chiar mii de oameni care au postat si filme. Iaca pun si eu cateva poze, cu explicatiile de rigoare. Desigur, exista multe alte metode practice si mai simple, si mai complicate, multe alte "dispozitive", recipienti, etc.

 As vrea sa insist aici si pe grija fata de copac si pe inchiderea gaurii. 

Am descris mesteacanul in postarea anterioara.

Am iesit la seva intr-o zi insorita, dar racoroasa de primavara. Evident, prima operatie a fost aceea de a gauri copacul. Am vazut ca prin finlanda (unde este declarat copac national) se dau si gauri de 3-4 cm diametru. Eu m-am limitat la 22 mm (si 10 mm cu alte ocazii). Folosesc o coarba simpla, de mana, pentru ca nu imi place sa car si nici sa fac galagie. Gauresc cam 3 cm:

Apoi, am curatat gaura cu o crenguta de rumegusul ud deja si am batut cu ciocanul, usurel, un cep pregatit de acasa, tot din lemn de mesteacan. Mai mare in diametru decat gaura, conic la un capat, gaurit si cu mic sant pentru agatarea sticlei.

Si sticla era pregatita de dinainte, ca sa nu curga multa seva pe jos, pentru ca in 3-4 secunde, seva curge deja efectiv. Un simplu pet, gaurit in partea se sus si lateral, pe care l-am agatat insasi cu gaura, in santul cepului. Sunt si alte metode, pe care le arat mai jos. Faceti exceptie ca unele sunt in carpen.

 Si seva curge:

Acum urmeaza 2-3 operatiuni importante. Acum este vremea lor, chiar daca voi reveni mult mai tarziu pentru colectare. Cand revin, dopurile si rasina de izolare trebuie sa fie gata. In caz ca sticla e plina, sa nu pierd vremea cu adunarea/confectionarea lor, iar seva sa curga aiurea. Am insa mereu grija sa apreciez cam in cat timp se va umple sticla, in functie de debit si revin inainte, pentru ca seva risipita nu imi foloseste nici mie si mai grav, nici copacului. Asadar, caut crengi uscate de mesteacan, cam de 2 ori diametrul gaurii. Am grija sa nu fie putred. Majoritatea sunt, pentru ca avand coaja impermeabila, lemnul nu se usuca ci putrezeste direct. Apoi le tai cam la 10-12 cm lungime, pentru a face dopul cu care voi astupa gaura:

Dupa aceea il ascut la un capat, conic, astfel incat sa intre in gaura. Operatia e importanta, pentru ca dopul trebuie sa etanseze foarte bine. Asa ca trebuie cioplit/acutit ca un trunchi de con, cat mai rotund cu putinta si cat mai neted. Unghiul de inclinare iar trebuie sa fie potrivit. Daca e prea ascutit, varful va ajunge in fundul gaurii si nu va putea fi batut  suficient sa etaseze. Daca e prea mare nu se va putea intepeni in gaura.

Apoi adun rasina de brad/molid. Cat de cat curata, fara coaja.

Intre timp, recipientii mici s-au si umplut. 

Ii dau jos si imediat scot cepul batandu-l usor cu ciocanul din mai multe parti. Seva o voi goli mai tarziu in sticla mare. Bat imediat dopul facut in gaura, pentru a nu irosi seva. Verific sa etanseze bine.

Apoi tai cu fierastraul la 2-3 mm de trunchi si la urma mai bat dopul ramas cu ciocanul.

La urma izolez peste tot dopul cu rasina. Imping si cu degetele si am grija sa astup bine, pentru ca seva se va scurge si prin lemn, prin capilaritatile sale. Izolarea e imporatanta nu numai pentru a opri seva, ci si pentru a impiedica diferite bacterii sa patrunda in organismul copacului.

Apoi desert seva in sticla mare. Acasa o voi filtra, pentru ca inevitabil are mizerii in ea, inclusiv muste daca nu am acoperit cu tifon sau nylon. Am grija de asemenea ca in functie de marimea copacului sa nu adun mai mult de 400-1000 ml.

vedeti si http://miculmester.blogspot.com/search/label/mesteacanul%20argintiu

Mesteacanul

Cel putin mesteacanul argintiu este inconfundabil. Are acea coja alba, stralucitoare si fina (pe suprafetele unde e intreaga, nedescuamara si necrapata). Cu cat inainteaza in varsta cu atat coaja, mai ales in partea de jos este mai crapata, mai brazdata. Coaja mesteacanului este impermeabila. De aceea crengile cazute nu prea se ususca ci putrezesc direct in coaja. Cea alba, superficiala si subtire se poate folosi si ca hartie de scris. Fiind usor inflamabila se foloseste la aprinderea focului, chiar si umeda fiind. Prezinta niste mici crapaturi, care arata ca niste liniute orizontale. Mi-e destul de greu sa o descriu, asa ca pun pozele: 

Cu toate acestea, exista un copac cu care poate fi foarte foarte usor de confundat de la distanta. In ca nu stiu ce este, dar o sa aflu cu siguranta. Oricum, la o privire mai atenta se poate observa ca nu este mesteacan argintiu. In poza de mai jos avem un singur mesteacan, cel marcat cu rosu:

Fagul

Fagul este usor de gasit. Sunt paduri intregi de fagi, dar si in amestec. Este un arbore cu lemn tare si dens. Coaja este gri-cenusiu, neteda...de culoarea otelului zic eu. Creste inalt si drept, ajungand la grosimi considerabile. Fagul face jirul, ala de le place mistretilor. Este un fruct micut si lunguiet, avand 3 laturi si 3 muchii si creste intr-o coaja cu niste peri lugi si frosi, ca niste mici spini. Avand in vedere anotimpul, nu am decat niste frunze uscate si coaja desfacuta a jirului.

Carpenul

Coaja gri deschisa, as putea spune neteda, insa pe masura ce copacul creste apar fisuri neregulate, insa  nesemnificative. Mai bine zis arata ca si cum coaja s-ar descuama pe alocuri. Tot pe alocuri apar niste vergeturi maronii, care se vad bine in pozele de mai jos. Cand nu are frunze, este usor de recunoscut dupa faptul ca sectiunea tulpinii sale nu este (aproape) rotunda ca la majoritatea arborilor, ci prezinta anumite neregularitati. Ca si cum imediat sub coaja ar fi niste serpi de diferite grosimi. La cei mai in varsta, aceste neregularitati apar mai mari si mai pronuntate, sectiunea fiind "in stea".

Stejarul

Fara indoiala ca atunci cand apar, voi pune poze si cu frunza de stejar si cu ghinda lui. Poate si cu mugurii. Coaja stejatului insa este inconfundabila. Aspra si adanc brazdata, da impresia robustete, putere, trainicie. Pun mai jos si 2 detalii.

Lemnul e dur si se aschiaza greu, nu crapa pe fibra.

Copacii

Daca e ceva la ce nu ma pricep, in afara de cantat, apoi aia e botanica. Mai stiu aia din clasa a …nici nu mai stiu care, cu radacina, tulpina, frunze, flori, peduncul, stamina si pistil. Stiu care e garoafa, trandafirul si laleaua…parca si pruna, nuca si pepenele… si cam atat.

Apoi veni o zi in care am dat de www.miculmester.blogspot.com, care mi-a trezit interesul pentru arbori. Imi placeau si inainte, le-am dedicat si poezii, insa toti erau “copaci” si atat. Dar cum in bushcraft cunoasterea arborilor si a plantelor in general este o chestiune esentiala, am dorit sa aprofundez putin. Mai ales ca statea seva sa porneasca si voiam neaparat s-o gust. Asa ca am inceput sa caut pe internet  ceva ghiduri practice pentru determinarea speciilor de arbori. N-am gasit. M-am dus prin librarii reale si virtuale, unde am gasit intr-adevar o carte bunicica (Enciclopedie Completa Ilustrata – Arborii), dar cu dezavantaje evidente pentru scopul meu: e mare si grea, improprie de purtat; are un fel de desene (dealtfel bune dar micute), nu poze; trateaza identificarea dpdv stiintific, adica dupa frunze si muguri in general.

Apoi, am pus si eu o intrebare la specialisti. Nu va spun ce complicata e teoria…cu toate m-au lamurit, numai cu identificarea nu. In cele din urma am gasit ca la oarecare facultate de silvicultura ar exista o lucrare numita Dendrologie, da’ s-avem parol, e numai pentru uzul studentilor. Si numa pentru atata parca nu m-as inscrie la alta facultate. Asa ca am luat decizia sa identific arborii cu prieteni, cunostinte, rude si vecini, sa le fac poze si sa le pun aici. O identificare simpla, rudimetara, sper folositoare, practica. Mai ales ca iarna, foioasele nu au frunze. Asa ca ramane forma generala, particularitatile si scoarta.

Postarea va fi completata periodic, pe masura ce reusesc sa completez colectia de poze. Nu va fi nimic pretentios. Doar ce cred eu ca e esential in identificare, scris "pe limba mea".